Parcelles de mots et de lieux saints. La croix-reliquaire de Brageac
Résumé
This study focuses on the unusual character of an inscription decorating a reliquary cross, preserved in the treasury of the Brageac church (Cantal department, France, dating to the late twelfth or to the early thirteenth century). The expression designating one of the relies - the stones of the Sepulchre - has been dissencunated in five different places on the object itself, corresponding to five parts of the reliquary. This raises the question of what was intended by the fragmentation and scattering of these words. The most reasonable interpretation should take into account the size and shape of the object, but another interpretation is equally plausible: when bearing in mind the works of Cynthia Hahn, such a voluntary fragmentation may also prove to be a metaphor relating to the very nature of the relic, as a 'pars pro toto', The words may also be interpreted as parts of the relic, such as it is implied by Thiofrid of Echternach's medieval text. As for the exceptional way in which this fragmentation has been staged, it creates a particular graphie setting. lts temporary opacity favours a displacement of meaning, and the use of this unusual divisibility recalls a certain unity in its wording.
Cette étude porte sur la mise en scène originale d’une inscription sur la croix à double traverse conservée dans le trésor de l’église de Brageac (Cantal, fin XIIe-début XIIIe s.). L’expression nominale servant à désigner l’une des reliques – les pierres du sépulcre - répartie en cinq endroits de l’objet a été découpée en cinq morceaux. Que signifient la fragmentation et l’éparpillement de ces mots ? Si différentes hypothèses, liées notamment aux contraintes matérielles et spatiales, doivent être analysées, une autre proposition sera privilégiée : voir dans ce morcellement volontaire la métaphore de la nature même de la relique, pars pro toto, dans le prolongement des travaux de Cynthia Hahn, et comprendre le nom comme partie prenante de la relique comme l’explique Thiofrid d’Echternach. Cette mise en scène de la fragmentation, qui ne semble pas avoir d’équivalent, s’inscrit dans une atmosphère graphique privilégiant une opacité provisoire au profit d’un déplacement du sens, et dans laquelle tout sécabilité de l’unité du mot devient signifiante.
Studiul tratează caracterul unie al unei inscripţii de pe o cruce-relicvar conservată în biserica de la Brageac (în departamentul Cantal, Franţa), datând de la sfâşitul secolului al doisprezecelea sau de la începutul secolului următor. Literele care desemnează una dintre relicve - pietre de la Sf. Mormânt - au fost despărţite raspândite în cinci locuri diferite pe obiect, corespunzând unor părţi ale relicvarului. Care este motivul pentru care s-a operat această fragmentare? Explicaţia cea mai simplă trebuie să aibă în vedere dimensiunea şi forma obiectului, dar există şi alte explicaţii plauzibile: ţinând cont de ipotezele propuse de Cynthia Hahn, această fragmentare intenţionată poate juca rolul unei metafore care să sugereze natura compozită a relicvei, o 'pars pro toto', Cuvintele pot fi şi ele interpretate ca făcând parte din relicvă, aşa cum poate fi presupus din textul medieval al lui Thiofrid din Echternach. Cât priveşte modul surprinzător în care a fost dusă la capăt această fragmentare, ea sugerează o anumită atmosferă grafică. Dificultatea de moment a inscripţiei favorizează o deplasare de sens, iar fragmentarea surprinzătoare a literelor sugerează la rândul ei unitatea părţilor componente ale relicvei.
Origine :
Fichiers éditeurs autorisés sur une archive ouverte
Loading...